Biserica de lemn din Brădet este o realizare monumentală desăvârşită a arhitecturii sacrale în lemn, specifice regiunii Ţării Crişurilor. Având în vedere similitudinile ca stil şi abordare, cu siguranţă, după modelul său au fost construite şi alte biserici de lemn din Ţara Beiuşului, unele păstrate peste vremi, cum sunt cele de la Valea de Jos, Rieni şi Ghighişeni, altele pierdute în negura timpului.
Pisania lungă aşezată peste intrarea în naos fixează, în timp, începuturile acestui lăcaş de cult, în anul 1733: “Ac[e]astă sf[â]tă şi Dumnezăiască besearecă sau făcut în zilele pre luminatului împăratului al şasele Liopoldu Karliuşu, meşterii carei au făcut beseareca aceasta în satu în Bră[de]tu au fost din ţinutul Abrudului anume Măndruţul şi cu Briciu Crăciun, iară mitropolitu au fost Vitănchie, mitropolit creştin, şi toţi br[ă]dăt[a]nii cu bătrăni şi cu tineri sau nevoit cine cu ceau putut sau nevoit, de au făcut această sf[â]ntă Dumne[ze]iască besearecă, iară când au fost de la naşterea lui Hs văleat 1733, – iară de sar afla cineva nebun să găndească cu răotate asupra ac[est]ei sf[i]nte beseareci să slob[oa]ză pre [ea] foc sau altă străcăciune să fie afurisit şi anaftema de trei 318 de părinţi sf[i]nţi din Nechie amin – scrisam e[u] popa Vasilie. Iară acel preut ce va sluji întru această sf[â]ntă besearecă să zică să le erte D[umne]zău păcatele meşterilor şi tuturor cine au agiutat la sf[â]nta besearecă.”Biserica are statutul de monument istoric.
Pictura interioară iniţială a fost realizată de pictorul David Zugravu de la Cutea de Argeş, care a lăsat pe iconostas, în jurul uşii împărăteşti, o pisanie, care se mai păstrează azi doar parţial, putându-se citi următoarele: “Ani D[o]mnulu[i] 1750 sau zugrăvit David … nou făcut şi sau zugrăvit fiind şi … Puşla Ion şi Po[pa] Mihai. Foarte tare au stăr[uit]…”.
Biserica de lemn din Brădet este situată în mijlocul satului, pe un promontoriu înaltat, natural, dominând astfel satul şi împrejurimile sale. Pe locul actualei biserici, construită in 1733, a existat o alta biserică mai veche, tot cu hramul „Sf. Ioan Teologul” şi tot din lemn, care, după cum o înregistra conscriptorul la 1724, era „în stare de dărâmare”. De asemenea, documentele vremii consemnează faptul că „satul a construit biserica”, prin aportul enoriaşilor.
Biserica din Brădet este bogat decorată, motivele tradiţionale fiind aici bine puse în evidenţă. Astfel, de jur împrejurul construcţiei este sculptată, pe bârnele mediane, frânghia răsucită, iar la colţuri sunt console cu retragere în trepte de la capătul bârnei din cunună spre suprafata verticala a peretelui. Imagini inversate ale “capului de cal” sunt oglindite în consolele de pe pereţii naosului. Motive precum „coarnelor berbecului”, „funia rasucita”, „inima sau frunza plopului” sunt imprimate armonizat pe portalul bisericii, acesta fiind caracterizat de o monumentalitate care nu concordă cu simplitatea caracteristică a bisericilor vechi de lemn.