Peştera Gălăşeni sau Peşteroaia, cum o numesc localnicii, este situată în versantul nordic al Munţilor Pădurea Craiului, in satul cu acelaşi nume, din comuna Măgeşti, judeţul Bihor. Peştera se deschide la o altitudine de 380 metri, in extremitatea din aval a Văii Deblei, fiind situată întrun mic platou carstic.

Accesul la peşteră se poate realiza prin intermediul DN1 Oradea – Cluj Napoca, până la Aleşd, iar de acolo se urmează drumul spre Vadu Crişului, până în Dobricioneşti sau Josani, de unde, pe un drum comunal, se ajunge la Gălăşeni. Peştera este situată în apropierea bisericii satului, din dreptul căreia urcă o potecă pe o distanţă de aproximativ 800 metri pâna la intrare.

Peştera a fost cercetată pentru prima dată în perioada celui de-al doilea război mondial, din 1943 datând prima sa descriere, realizată de către J. Xantus. Intre 1965 – 1973, peştera este cercetată de către speologii Institutului de Speologie „E. Racoviţă” din Cluj Napoca, care realizează şi prima hartă a peşterii, pe o lungime de 962 de metri. O descriere amanunţită şi prima hartă a peşterii au fost publicate de către M. Bleahu şi colab, în lucrarea Peşteri din România, în 1976. Cercetările în peştera Gălăşeni au fost continuate de un grup de speologi amatori din Oradea, sub conducerea lui L. Vălenaş, care reuşesc să o cateze pe toată lungimea sa, de 2357 de metri.

Peştera Gălăşeni este o peşteră activă, drenată de un curs de apă, golul subteran fiind săpat în calcare neojurasice şi este format din trei sisteme de galerii: galeria activului principal, nivelul galeriei fosile şi un al treilea nivel al activului secundar. Intrarea, de dimensiuni modeste, este dispusă la baza unui perete de calcar care barează cursul văii Deblei, transformând-o întro vale oarbă tipică.

În peşteră se pătrunde de-a lungul cursului de apă, care se strecoară printr-un coridor îngust, înalt de 2,5 metri. La capătul coridorului o ruptură de pantă în albia pârâului dă naştere unei frumoase cascade subterane, cu o înălţime de 5 metri, peste care apele saltă învolburate. La baza cascadei se deschide o sala mai largă de-a lungul căreia pârâul îşi continuă scurgerea, accesul aici fiind facilitat de o scară amplasată lateral de cascadă. În continuarea sălii se găseşte un coridor activ, Galeria cu Apă, cu o lungime de aproximativ 6 metri, după care golul subteran se lărgeşte din nou, cu o deschidere în lateral, întro sală cu o lungime de 15 metri. Dincolo de acestă deschidere laterală Galeria cu Apă continuă încă 22 de metri până în dreptul unui sorb, prin care apele se pierd în pântecul de calcar al muntelui, pentru a reapărea în Galeria cu Apă după 35 de metri.

Peştera Gălăşeni se remarcă prin frumuseţea şi bogăţia speleotemelor, răspândite mai ales in nivelul galeriei fosile, unde denumirile date de speologi sectoarelor peşterii reflectă acest lucru. Accesul în nivelul fosil al peşterii, de altfel cel mai frumos, se realizează din sala cascadei din apropierea intrării, prin intermediul a două praguri uşor de trecut. După trecerea celui de-al doilea prag urmează două săli succesive,de mici dimensiuni, spre capătul celei de a două tavanul înălţându-se până la 3 metri. Aici încep să îşi facă apariţia speleotemele, cu deosebire pe tavan. Golul subteran continuă, după un cot spre dreapta, cu o galerie, în peretele stâng al acesteia deschizându-se alte două mici galerii. O a treia galerie, care pleacă tot din peretele stâng, cu o deschidere de numai 0,6 metri, la început ascendentă, permite accesul spre o sală de dimensiuni mari, Sala Liliecilor, al cărei tavan încântă ochiul vizitatorului încă de la intrare, cu frumoasele forme ale reliefului endocarstic. Tavanul sălii urcă aici până la 8 metri, dând vizitatorului sentimentul de grandoare.

Din galeria principală, pe lângă cele trei deschideri spre stânga, golul subteran se deschide şi spre dreapta, unde o mică galerie se bifurcă, pe aici realizându-se accesul spre cele mai frumoase sectoare ale peşterii: sala Căpiţei de Argint şi Galeria Morcovilor.

Din punct de vedere biospeologic peştera adăposteşte o faună specifică, dar şi urme ale unor animale dispărute, precum Ursus arctos. În peşteră au mai fost descoperite şi fragmente de ceramică feudală.

Peştera Gălăşeni este declarată arie naturală protejată, vizitarea ei putându-se realiza doar cu acordul custodelui, în prezenţa unui ghid. Pentru a nu crea dezechilibre ecologice accesul în peşteră se face în grup de cel mult 5 persoane. Peştera poate fi vizitată pe tot parcursul anului, întregul traseu, presărat cu formaţiuni stalactitice, stalagmitice, scurgeri parietale, cascade şi mici lacuri, putând fi parcurs în o oră, o oră şi jumătate, în funcţie de condiţia fizică a turiştilor şi de nivelul apei pârâului care traversează peştera.

Program de vizitare: Peştera se vizitează doar cu acordul şi în prezenţa custodelui Ecotop Oradea