Printre meșteșugurile păstrate peste veacuri de către locuitorii Bihorului olăritul își are locul său bine individualizat. Dacă tehnica producerii de vase din lut este oarecum asemănătoare pe întreg teritoriul României, în Bihor, mai exact în localitatea Vadu Crișului, olăritul capătă trăsături de individualitate proprii, datorită materiei prime din care sunt confecționate obiectele din lut. Localitatea se constituie într-un centru de olărit de notorietate, unic în Europa, prin culoarea albă a ceramicii, rezultată în urma prelucrării și a arderii lutului. Documentele din prima jumătate a secolului trecut vorbesc despre existența în localitate a nu mai puțin de 90 de familii de olari, în anul 1938. Azi doar în trei familii se mai practică acest meșteșug.
Solul de calitate slabă din zona localităţii Vadu Crişului, specific zonelor montane, nu a făcut posibil ca locuitorii acestor meleaguri să practice agricultura pe scară largă și să trăiască doar din produsele rezultate din această îndeletnicire. Prezența lutului de calitate deosebită, descoperirea acestor zăcăminte și a calităților speciale ale acestora, au făcut ca locuitorii să practice meşteşugul olăritului. Vadu Crişului este singurul centru de olărit din ţară unde materia primă este lutul alb, din care, după ardere, rezultă vase din ceramică de culoare albă, frumos decorate cu motive tradiționale specifice. Ceea ce dă o altă notă de originalitate, dar în același timp de o eleganță extraordinară, generată de simplitate, este culoarea cu care se realizează ornamentele, un brun închis spre negru.
Procedeul de obținere a ceramicii albe începe cu extracția lutului, care este scos la suprafață din depozitele geologice în care se găsește și transportat în curtea meșteșugarului, care îl depozitează într-o groapă adâncă. Apoi este înmuiat cu apă, tăiat cu mezdreaua (denumire regională pentru un instrument asemănător unui cuțit mare), se zdrobește și se înlătură impuritățile. Apoi se macină prin trecerea acestuia print-un malaxor, după care, lutul sfărâmat este frământat până ajunge o pastă moale, care poate fi modelată. Boțul de lut este apoi pus pe roată urmând a fi modelat și se formează, prin degetele măiastre ale meșterului, obiectele dorite. După ce vasul a fost făcut se lasă la uscat. Daca forma finală a vasului presupune existența unei toarte aceasta este lipită după uscarea acestuia. Înainte ca vasul să fie introdus în cuptor pentru ardere acesta este pictat. Vopseaua folosită la decorare se obține din pâmânt negru, “blangut” cum îl numesc localnicii. Acesta se mărunțește bine și se cerne, pentru a fi cât mai fin, apoi este înmuiat cu apă și i se adaugă oxid de mangan.
Obiectele din ceramică uscate și vopsite sunt arse apoi într-un cuptor special, realizat din cărămidă sau din văioage, care are forma unui trunchi de con, cu o înălțime de 170 – 180 de centimetri și un diametru interior de 1,5 metri. Focul se face cu lemne, iar temperatura trebuie sa crească încet, dar constant, până la 1000 0C. În funcție de mărimea vaselor arderea acestora poate dura între 7 și 10 ore.
Olăritul este o meserie grea, un meșteșug care cere multă migală, răbdare și mai ales multă, multă pasiune. Cu toate aceste ingredinete la un loc, meșterul olar devine un artist, care expune privirilor obiecte, care pe lângă rolul lor casnic, îndeplinesc cu succes și o funcție artistică, în care bunul gust și estetica se împletesc într-un mod unitar.
La Vadu Crişului se fac, în general, obiecte pe care oamenii le folosesc în gospodării : blide pentru mâncare, oluri (ulcioare cu gât îngust, în care se păstrează foarte bine apa rece), oale de sarmale, hârboaice (oale mai mari cu sau fără capac pentru mâncare şi lapte), cante pentru apă, strecurătoare, suporturi pentru lumânări; vase decorative şi vase pentru flori dar şi obiecte decorative de excepție. Datorită frumuseții unice a vaselor realizate din ceramica albă de la Vadu Crișului, dar și rezistenței în timp a acestora, aici au fost realizate obiecte de mari dimensiuni, vaze de 1,40 m înălţime şi 1,38 m diametru, care au fost comandate meșterilor din Vad pentru decorarea grădinilor Palatului Cotroceni, din București.
În prima jumătate a secolului al XX-lea aproape întrega comunitate din Vadu Crișului trăia din olărit. Deschiderea unor exploatații miniere în arealul învecinat a făcut ca bărbații satului să se angajeze în aceste unități pentru un salariu mai mare, abadonând astfel meșteșugul tradițional, transmis cu sfințenie în fiecare gospodărie. Cu toate acestea cei care azi mai practică acest meșteșug sunt vestiți în întreaga Europă și mulți turiști vizitează anual centrul de olărit. Din păcate puținii meșteri rămași la Vadu Crișului se plâng că nu au ucenici, că nimeni nu mai vrea să ducă mai departe meșteșugul și tradiția. Cu toate acestea ei participă de-a lungul anului la toate manifestările unde sunt invitați, fie ca expozanți în târgurile de profil din țară, fie în tabere de creație unde încearcă să-i învețe și pe alții tainele meșteșugului lor, în speranța ca acesta va rezista peste timp și va fi practicat în continuare, pentru ca unicitatea ceramicii albe de Vadu Crișului să nu se piardă.
Olari din Vadu Crisului:
Halasz Elisabeta - Vadu Crisului nr.47 Szolga G. Iuliana, Vadu Crisului 607 Hasas Petru, Vadu Crisului, nr.430/telefon 0359179663
Vazi si Ceramica alba – procedeul realizarii unui vas de ceramica alba
