Biserica de lemn, monument istoric, face parte azi din complexul monahal al mănăstirii ortodoxe din Voievozi, comuna Popeşti, judeţul Bihor. Mănăstirea are hramul Naşterea Maicii Domnului. Lăcaşul de cult din lemn este datat 1700, biserica fiind strămutată pe actualul amplasament dintr-un sat din apropiere, Sacalasău, în anul 1995.
Stilul architectonic în care a fost ridicat lăcaşul de cult este cel românesc transilvănean, care reprezintă o îmbinare fericită a stilului practicat la acea vreme în Europa Apuseană cu stilul brâncovenesc, unul autentic românesc.
Biserica de lemn a fost aşezată, după strămutarea în complexul mănăstiresc de la Voievozi, pe un amplasament vecin cu ruinele vechii biserici. Despre existenţa unui complex monahal la Voievozi vorbesc documentele vechi, care pomenesc o mănăstire ce aparţinea de mănăstirea maramureşeană Peri (azi în Ucraina), încă din anul 1350. Cercetările effectuate de-a lungul timpului au evidenţiat faptul că un complex mănăstiresc ar fi existat aici încă din secolul al XIII-lea. Edificarea complexului monahal de la Voievozi este atribuită urmaşilor voievodului maramureşan Dragoş, cel creditat cu ctitoria lăcaşului fiind Băliţa Vodă.
Se pare că vechiul complex monahal, de la început de ev mediu, ar fi fost distrus de un incendiu în secolele XV-XVI. Timpul, în veşnica lui scurgere, a şters urmele tumultuoasei vieţi monahale din prima jumătate a evului mediu, lăsând mărturie a acesteia doar câteva ruine. În jurul lor s-a reconstruit istoria şi s-a împământenit credinţa străbună. Din 1993 s-a luat hotărârea reînfiinţării unui complex mănăstiresc la Voievozi, exact pe locul fostului amplasamnet. Astfel s-a început ridicarea mănăstirii, sub coordonarea Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului, într-o mică depresiune de câteva zeci de hectare, străjuită de dealuri line acoperite de păduri de foioase. Lucrările de construcţie, de mare anvergură, căci aici s-a ridicat în timp nu o biserică oarecare ci una voievodală, după planurile arhitecturale ale mănăstirii de la Putna, adaptate locului, au decurs încet, din diferite motive. În paralel cu construcţia s-a reînnodat viaţa monahală, aici stabilindu-se o mică comunitate de măicuţe. Biserica de lemn din Sacalasău a fost adusă aici pentru conservare şi păstrare, dar şi pentru a îmbogăţi zestrea noii mănăstiri ce prindea contur între dealuri, pe malurile râului Bistra, care îşi unduie alene cursul prin apropiere.
Biserica de lemn păstrează pe alocuri pictura interioară originală, de la 1700, iar interiorul acesteia are o aură de mister, conferită de patina timpului care s-a scurs. Dacă pereţii interiori păstrează fragmente din vechea pictură, în naos aceasta este mai bine conservată şi, într-o expunere extrem de sugestivă, înfăţisează pe un perete scena fecioarelor nebune, iar pe peretele opus sunt zugrăvite sfintele muceniţe, cu chip angelic. Un element de originalitate a picturii interioare este picture de pe peretele sudic al tindei, chiar la intrare. Aceasta înfăţişează un trup uman, îmbrăcat cu două cămăşi de culori diferite, una albă, alta roşie, iar capul, în loc de nas, are zugrăvit un rât de porc. În mâna dreaptă tine simbolul mortii, care aminteste de iminenţa venirii ceasului din urmă.
Naosul are o boltă semicilindrică cu arcuri duble, care au sculptat la un capăt un cap de cal, roul atribuit acestora în mitologia populară fiind acela de a alunga spiritele rele.
De-a lungul vremii biserica a fost restaurată de mai multe ori, ultima restaurare importantă datând din 1963, iar în 1973 a fost dotată cu un clopot mare.
Accesul la complexul mănăstriresc de la Voievozi se poate realiza din drumul judeţean Marghita – Aleşd, situându-se la aproximativ aceeaşi distanţă de ambele oraşe, dar şi din drumul Oradea-Marghita, care se părăseşte în dreptul satului Chiribiş, spre dreapta şi după aproximativ 16 kilometri se ajunge la Voievozi.
Biserica de lemn de la Voievozi este înscrisă în lista monumentelor istorice sub codul BH-II-m-B-01230.