Edificată în secolele XII – XIII de către ordinul premonstratens, fosta biserică reformată din Abram este menţionată documentar pentru prima dată în anul 1234. Catalogus Ninivensis este documentul care pomeneşte edificiul religios ca o filie a unei mănăstiri din Ungaria (Palyi). În 1294 este pomenită ca fiind subordonată mănăstirii din Luka (Moravia), pentru ca, înainte de 1320, să revină în subordinea vechii mănăstiri din Ungaria. O altă menţiune documentară aminteşte de dreptul de patronat al familiei Csáki asupra bisericii, care i-a fost donată, împreuna cu întreg satul Abram, în 1386. La mijlocul secolului al XVII-lea, ea devine biserică parohială protestantă, pentru ca din anii 30 ai secolului XX să fie lăsată în paragină. La sfârşitul secolului XIX, turnul-clopotniţă situat la nord a fost demolat datorită posibilităţii ca acesta să se prăbuşească.
Eparhia reformată a decis în anul 1999 să înceapă demersurile pentru a restaura monumentul, ocazie cu care au fost demarate cercetări arheologice menite să clarifice etapele construcţiei şi evoluţia sa în timp. Cercetările au fost demarate de către arheologii Muzeului Ţării Crişurilor. În perioada 1999-2002 au fost efectuate 3 campanii de săpături, realizându-se şi un sondaj în apropierea construcţiei, sub conducerea arheologului Ioan Crişan. Pe lângă elucidarea etapelor construcţiei cercetările au scos la iveală şi existenţa unor complexe de gospodării din evul mediu timpuriu, în vecinătatea bisericii. Au fost descoperite de asemenea si mormite medievale, cu un bogat inventar arheologic specific, din care nu au lipsit diferite monede medievale si obiecte de cult sau personale, îngropate odată cu persoanele cărora le-au aparţinut.
Raportul întocmit în urma cercetărilor arheologice evidenţiază următoarele concluzii: “fundaţia actualei biserici construite din cărămidă suprapune o fundaţie mai veche cu o planimetrie aproximativ identică, cu excepţia formei absidei, care avea terminaţie semicirculară; biserica nu avea colaterală sudică, în ciuda unor elemente care sugerau acest lucru; zidului nordic al navei i-a fost adosat un corp de plan dreptunghiular având lungimea egală cu cea a navei şi o închidere estică printr-o absidiolă semicirculară; absidiola suprapunea o absidă mai veche semicirculară”
Scopul campaniei arheologice din 2002 a fost de a completa imaginea despre planimetria bisericii şi fazele de construcţie ale acesteia.
O noua campanie de cercetări arheologice a fost desfăşurată în anul 2003, când au fost descoperite mai multe morminte (cavouri), a fost completată planimetria construcţiei şi au fost clarificate relaţiile dintre diferite etape si corpuri ale construcţiei.
Aflată în plin proces de restaurare clădirea fostei mănăstiri premonstratens aparţine azi bisericii reformate. Cu toate că nu mai este demult folosită ca şi lăcaş de cult, construcţia poartă vizitatorul în lumi spirituale demult apuse, stând, peste secole, mărturie a credinţelor şi practicilor religioase specifice acestei regiuni a judeţului Bihor.
Din tot complexul vechii mănăstiri premonstratense se mai pot admira azi doar ruinele bisericii, situate în satul Abram, la numărul 25. Construcţia a fost declarată monument istoric şi inclusă în Lista Monumentelor Istorice sub codul BH-II-m-B-01091.